Moastele Sfantului Haralambie - de peste 150 de ani la Biserica Otetari din Bucuresti

Iisus Hristos: “Oricine voieste sa vina dupa Mine (...), sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34)

Prin faptele savarsite de-a lungul intregii sale vieti, smeritul Episcop de Magnezia, Parintele Haralambie si-a asumat pe deplin indemnul de mai sus al Mantuitorului. Dupa un lung si chinuitor martiriu la care un trup firav in varsta de 113 ani nu ar fi putut rezista fara interventia Divinitatii, Sfantul Haralambie s-a incredintat Domnului, implinit si fericit pentru miile de suflete convertite la crestinism. Si-a incheiat muceniceste misiunea sa in trup de om, pentru a o incepe pe cea de sfant minunat si grabnic ajutator tuturor celor care-i cauta mangaierea.

“(...) cerurile s-au deschis intr-o clipa si Insusi Ziditorul lumii s-a pogorat intr-o lumina orbitoare, insotit de cetele ingerilor, pentru a primi in mainile Sale sufletul care insetase dupa El. (...) s-a auzit apoi un glas dumnezeiesc, graind parinteste catre ostasul care primise cununa muceniciei: Vino, Haralambie, dreptule slujitor, care atatea chinuri ai indurat pentru Numele Meu. Vino sa te odihnesti in Imparatia cea vesnica, in cetele mucenicilor!”

“Daca milostivirea Ta ma indeamna sa Iti cer ceva, ingaduie-mi sa Te rog sa imi faci urmatorul  dar: acolo unde se vor afla moastele mele sau se va savarsi pomenirea mea, sa nu fie niciodata foamete, nici ciuma, nici vreo stricaciune din partea naturii dezlantuite. Ci sa fie mereu pace, sanatate trupeasca si mantuirea sufletelor, grau si vin din belsug si toate cele de trebuinta sa fie cu indestulare pentru toti. Iar celor care vor pomeni mucenicia mea, sa nu li se intample nicio paguba materiala, nici alt fel de rau sa nu le vatame sufletul. (...) Si orice altceva vor cere chemand cu credinta smeritul meu nume, prin harul Tau, se se implineasca! Adu-ti aminte, Doamne, ca oamenii sunt trup si sange si iarta-le pacatele, caci multmilostiv esti! Asa, Doamne, daruieste din belsug harul Tau tuturor celor care cred in Tine!
- Fie tie dupa cum voiesti, viteazul Meu ostas!” (“Sinaxarul Sfantului Haralambie”, Monahia Teotekni, Manastirea Sfantul Stefan, Meteora, Editura Egumenita, 2013, pag. 132)

Trupul sau a fost uns cu miruri de insasi printesa romana Galini, tamaiat si pus intr-o racla de aur pe care a fos scrisa data trecerii la Dumnezeu a Sfantului Mucenic - 10 februarie, 202 dupa Hristos. Cate sute de ani au ramas ingropate in pamant sfintele sale moastele inca nu se stie, cert este ca acestea au facut minuni, atat atunci cand erau ingropate pentru toti cei ce locuiau in acele zone, cat si dupa descoperirea si impartirea acestora in mai multe biserici si manastiri.

La Biserica “Sfintii Voievozi” Otetari din Bucuresti a fost daruita o falanga dintr-un deget al prea Sfantului Mucenic de catre Mitropolitul Nifon al Ungrovlahiei (1789 – 1875), dupa restaurarea incheiata in anul 1866. Sa nu uitam ca in timpul acestei restaurari (1860 - 1866) unul dintre cei mai mari pictori romani - Gh. Tattarascu – a executat mural in ulei pictura intregii biserici, aceasta devenind monument istoric al Bucurestiului.

Recunoscut, in mod special, pentru vindecarea bolilor infectioase, Sfantul Haralambie a izbavit adesea de ciuma multe comunitati incercate de astfel de epidemii catastrofale in trecut. Crestinii luau sfantul cap al Mucenicului de la cetatea din Meteora (Grecia) unde fusese depus si inaltau rugaciuni fierbinti in acele locuri, iar epidemiile de ciuma sau tifos incetau imediat.

Asa s-a intamplat si cand Sfantul a oprit epidemia de ciuma din 1908 care cuprinsese Manastirile din Sfantul Munte, iar de atunci s-a hotarat ca an de an, in ziua de 10 februarie – cand se praznuieste in calendarul crestin ortodox Sfantul Mucenic Haralambie – in toate manastirile athonite sa se faca priveghere cu citirea paraclisului Sfantului, in semn de cinstire deosebita pentru minunile pe care acesta le-a savarsit in acele regiuni.

Sfintele moaste ale Sfantului Haralambie la care credinciosii se inchina si in ziua de azi sunt izvoratoare de tamaduire trupeasca si duhovniceasca si continua sa faca mari minuni pentru sufletele ce cu profunda credinta li se inchina.

De aceea, ceea ce ne poate apropia cu adevarat de Sfantul Haralambie ca, de altfel, de toti Sfintii, este citirea cu evlavie a Acatistului sau rostirea cu incredere a rugaciunii catre acesta si, daca se poate, inchinarea, cu sufletul curat, la moastele sfantului, indiferent unde se afla acestea: la Biserica “Sfintii Arhangheli” Otetari din Bucuresti sau la alte sfinte lacase din capitala, precum: Biserica “Sfantul Dumitru” - Posta, “Sfantul Stelian” Lucaci, Biserica “Nasterea Maicii Domnului” – Margeanului, Manastirea “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril” – Stavropoleos, Manastirea “Sf. Nicolae si Sf. Parascheva – Sf. Vineri Noua”, Schitul Darvari, Biserica “Sf. Treime” Delea Veche, Capela Ortodoxa “Sf. Mina”, Biserica “Sf. Treime – Manu Cavafu” Gh. Sincai, dar si in tara: la Manastirea “Miclauseni” din Iasi, Manastirea “Rasca” Suceava, Manastirea “Bogdana” Bacau, Manastirea Neamt, Biserica Manastirii Varatec Neamt, Manastirea Ratesti Buzau, Manastirea Catedrala Episcopala din Galati, Manastirea Horezu Valcea, Manastirea Brancoveni Olt, Biserica “Sf. Siluan Atonitul” Alba Iulia, Manastirea Lupsa Jud. Alba, Biserica Vechii Catedrale a Episcopiei din Slobozia, Manastirea Turnu Prahova, Biserica “Sf. Arhangheli – Fotachesti” Videle – Teleorman, Catedrala Episcopala din Giurgiu, Manastirea Slanic – Aninoasa, Arges, Biserica “Buna Vestire – Greceasca” Tulcea sau chiar si peste hotare, la Manastirea “Sfantului Stefan” de la Meteora Grecia.

Chiar daca au trecut sute de ani de la supliciul sau, in inimile noastre Sfantul Haralambie ne ramane mereu viu si oriunde in lume s-ar afla particele din moastele sale, suntem incredintati ca acestea fac minuni pentru noi, oamenii, ca marturie a sfinteniei si credintei sale de neclintit in Dumnezeu.